Traditii de nunta- origini si explicatie

La orice nunta exista traditii care trebuie urmate. Si mireasa si mirele au de facut diferite lucruri, insa prea putini oameni stiu ca unele traditii isi au originea inca la inceputul civilizatiei. Nicio nuntă, oricât de bogată ar fi, nu are farmec, dacă nu respectă tradiţiile îndrăgite de toată lumea. Multe dintre obiceiurile vechi sunt mai frumoase decât cele noi, iar semnificaţiile lor te vor surprinde!
Iată câteva dintre tradiţiile răspândite în toată Europa, ale căror origini sunt mai puţin cunoscute.
Traditii de nunta- origini si explicatie

 

 

Inelul de logodna si verigheta

Istoria inelului de logodna ajunge pana in perioada anglo-saxona, cand un inel daruit insemna promisiunea iubirii. Micutul obiect circular a devenit simbolul iubirii, ulterior acest rol fiind preluat de diamant care datorita compozitiei sale a devenit sinonim cu eternitatea. Primele inele de logodna au fost oferite in Egiptul Antic si erau, de fapt, niste firisoare de canepa.

Astazi, verigheta – inelul de aur sfinţit la cununie si purtat de ambii miri – este un simbol al uniunii lor. În vremurile de demult, era, însă, simbolul supunerii. Folosirea inelelor la ceremonia de nunta incepe in prima jumatate a secolului IV.  Ulterior, papa Bonifaciu a decretat ca femeile căsătorite să poarte un inel, ca semn al apartenenţei lor la familia soţului.

e8853985-bbb5-4362-a84b-a4da85d6f443

Voalul miresei

În Imperiul Roman miresele îşi ascundeau chipul în spatele unor voaluri de un roşu intens ca să fie protejate de blesteme şi farmece. In societatea romana si in Evul Mediu, ridicarea valului era dreptul

bridal-veils-1

exclusiv al mirelui si reprezenta un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Insa alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile „aranjate”, iar fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie, moment in care era prea tarziu sa se razgandeasca, daca nu i-ar fi placut chipul ei.
Cu timpul, vălurile lungi şi bogat ornamentate, care acoperau aproape în întregime mireasa au devenit un simbol al statutului ei social.

Azi  voalul nu mai este decât un accesoriu care dă o notă princiară rochiei de gală.

Rochia albă, o modă trecătoare

 

În multe alte culturi ale lumii, mireasa poartă haine cât mai colorate, numai albe nu. Tinerele din India îşi pregătesc o ţinută din mătase roşie, brodată cu aur. În Africa, miresele poartă rochii viu colorate, ca să scoată în evidenţă bucuria pe care o trăiesc. Nici în Europa, miresele nu purtau neapărat rochii albe până la nunta Reginei Victoria cu prinţul Albert, în anul 1840. Ulterior, miresele din înalta societate i-au urmat exemplul, iar într-o jumătate de secol rochia albă a devenit obligatorie.

Moda, însă, se schimbă şi nuanţele de sidef, ivoire sau auriu încep să-şi facă loc în istoria rochiei de mireasă. Asocierea  rochiei albe cu puritatea este de fapt o conceptie deviata si adaptata noilor canoane, deoarece in trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica puritatea. Inainte ca proverbiala rochie pe care o porti doar o singura data in viata sa existe, miresele se imbracau in ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar daca acesta era neagra.

< !DOCTYPE html PUBLIC „-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN” „http://www.w3.org/TR/REC-html40/loose.dtd”>
veu1

Buchetul de mireasa

Initial, buchetul miresei era alcatuit din plante mirositoare care aveau drept scop alungarea spiritelor rele. Grecii si romanii puneau in parul mireselor aceste plante, iar in epoca victoriana, acestea s-au transformat in buchet.
(Pentru a citi istoria buchetului de mireasa click aici)

 Cavalerul de onoare

 

Traditia cavalerului de onoare isi are originile in perioada gotica, cand mirele „isi vana” mireasa. Asa cum va puteti  astepta, nu era o sarcina prea usoara, deci avea nevoie de ajutoare. Departe de a fi un moft, cavalerul era o necesitate. Daca din diferite motive, mirele nu ajungea la o intelegere cu viitorul socru, acesta isi rapea mireasa. Cavalerul de onoare era complicele si avea rolul de a tine rudele miresei departe de cuplu, pentru a nu impiedica finalizarea ceremoniei. Fratele sau cel mai bun prieten al mirelui este întotdeauna mândru să joace rolul de cavaler de onoare. În biserică, el susţine lumânările de cununie… pe vremuri, însă, ţinea la şold sabia şi era gata oricând să lupte pentru mire, dacă era atacat la nuntă. Nu de puţine ori, în rândurile nobilimii medievale, nunţile erau făcute cu forţa sau nunta era doar o tranzacţie financiară, iar dacă mirele nu era mulţumit de dota primită, putea scoate sabia să-şi ceară drepturile.

e69dcb2d5f2e2a572d80bed78d2129d1

Domnişoarele de onoare

 

In comparatie cu cavalerii de onoare, rolul domnisoarelor a fost gandit in scopuri mai pasnice, insa departe de a fi inocente. Prezenta lor alaturi de mireasa in alaiul de nunta avea menirea de a scoate in evidenta, prin comparatie, frumusetea si gateala miresei.

Tradiţie moştenită din epoca Angliei victoriene, domnişoarele de onoare aveau rolul să protejeze cu puritatea lor tânăra care mergea spre altar. La începuturi, şi ele se îmbrăcau în alb, purtând voaluri pe chip, mai scurte însă decât cel al miresei.

 Când industria textilelor a luat avânt, tinerele însoţitoare au început să poarte rochii colorate, astfel încât numai mireasa să atragă privirile tuturor prin rochia ei imaculată.

Furatul miresei

 

Un obicei barbar, din perioada medievală, spune că nobilii aveau dreptul la “prima noapte”. Nu de puţine ori, miresele frumoase erau furate de la nuntă şi duse plocon seniorului care se considera îndreptăţit să se bucure de nurii fetelor, dacă nu primea o despăgubire substanţială din partea mirelui. Răspândit în Anglia şi în Franţa medievală, acest obicei ruşinos se întâlnea şi pe meleagurile noastre.

< !DOCTYPE html PUBLIC „-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN” „http://www.w3.org/TR/REC-html40/loose.dtd”>
< !DOCTYPE html PUBLIC „-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN” „http://www.w3.org/TR/REC-html40/loose.dtd”>
1410.-Chelsea-Nicole-Photography-29-12-2015

 

 Azi, furatul miresei face parte din spectacol, pentru amuzamentul nuntaşilor care încurajează mirele să dea o recompensă pentru a-şi recăpăta soţia.

Trusoul mirilor

In Roma antica, albul era considerat culoarea bucuriei, iar mai tarziu, in Evul Mediu a simbolizat puritate. Termenul vechi francez „trousseau” se traduce prin balot de imbracaminte. In vremurile stravechi, prietenii si membrii familiilor celor doi se imbracau la fel ca mirii pentru a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Obiceiul a evoluat in timp si astazi, mai ales la americani, domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Jartiera

Obiceiul de a arunca jartiera din dantelă, mai puţin adoptat la noi, dar în mare vogă în Europa occidentală, are şi el origini stranii. În Anglia sau Franţa medievală  nuntaşii obişnuiau să rupă o bucată din rochia miresei,  după ce era cununată la altar deoarece credau că ţesătura albă, purtată de o tânără fecioară şi binecuvântată de preot, le aducea noroc. Exista mai multe origini ale acestei traditii de scoatere a jartierei de catre mire. In timpurile stravechi, unii invitati aveau obiceiul sa fure ciorapii miresei cand aceasta era impreuna cu sotul ei in camera nuptiala, pentru a vedea cine se casatoreste urmatorul.

jpeg;base6416c1abfd3fa53b34

Alte izvoare indica o dorinta a barbatilor de a fura ciorapul miresei pentru a avea succes in dragoste. Si pentra ca mireasa sa nu se aleaga cu hainele sfasiate in timpul petrecerii, s-a adoptat sistemul ca ea sa arunce de buna voie ciorapul. Insa unii tineri, mai nerabdatori, voiau sa-l ia cu forta, asa ca era nevoie de interventia mirelui. Astfel s-a ajuns ca in zilele noastre mirele sa fie cel care scoate ciorapul miresei, inlocuit mai tarziu cu jartiera.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru?

traditii-de-nunta-origini-si-explicatie

O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest obicei exprimat in rime se refera la o serie de credinte specific englezesti  care au fost exportate si peste ocean cateva secole mai tarziu. Radacinile se regasesc in epoca victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea. Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei, in vreme ce obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepea alaturi de noua familie. Obiectul imprumutat trebuia sa provina de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si in acest mod transmitea din norocul sau si noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba: credinta, loialitate si puritate.

 

Save

Save

  • Unique Decor SRL
  • agentia.unique@yahoo.com
  • http://www.aranjamentefloralenunta.ro
  • (+40) 723 378 679
  • Str Cutitul de Argint nr. 50 (langa Parcul Carol), Bucuresti, 032442, Sector 4